Doamna MONICA CRIȘAN – CONSTANTIN, revelația anului 2021

Publicat pe septembrie 7, 2021 în APCS - Agenția de presă culturală și sportivă

Nu! Nu este coperta revistei Cinema. Este un portret artistic al doamnei MONICA CRIȘAN – CONSTANTIN. Ea vă invită, alături de mine, semnatarul acestor rânduri modeste, să faceți o călătorie incredibilă. În lumea culorilor, în lumea cuvintelor, în ultimă instanță, în lumea credinței. Drum bunm dragi prieteni!

Știu că mai sunt câteva luni până în 2022, an care sperăm să fie mai bun cu noi, în comparație cu precedenții doi. Dar, cunoscând experiența ultimelor decenii, mai sunt puține șanse ca un alt personaj să obțină titlul de revelație pentru 2021.

Când scriu cuvântul revelație nu mă refer neaparat la pictura semnată inconfundabil de doamna MONICA CRIȘAN – CONSTANTIN. La tot omul acesta în ansamblul său minunat.

Revelație în sensul în care gândește sănătos, în care așează cuvintele fermecate unul după altul, în felul cuceritor de a fi în general.

Dar, sunt sigur că v-am făcut curoși deja.

3, 2, 1…  Aprindeți reflectoarele, dați cortina în lături. Atenție mărită! Intră în scenă doamnaaaa  MONICA CRIȘAN – CONSTANTIN!

– Pentru cei care vă cunosc mai puțin, vă rog să vă prezentați!

– În primul rând, îi salut pe toți cititorii dumneavoastră! Mă numesc Monica Crișan-Constantin, am 42 de ani, o vârstă care îmi oferă revirimentul unei noi perspective asupra lucrurilor frumoase care mă înconjoară, în defavoarea a tot ceea ce majoritatea oamenilor brutalizați de mediul agitat din jurul nostru își însușesc fără să vrea. Pentru că sunt absolventă de științe juridice și locuiesc în București, am descoperit în interiorul meu un ritm similar ca intensitate cu cel al freamătului acestui oraș, un efluviu de energie continuă. Provin dintr-o familie de intelectuali, părinții meu mi-au oferit o copilărie fericită, m-am simțit întotdeauna ocrotită de nemărginirea iubirii și grijii lor pentru mine. Roadele pomului care sunt eu astăzi sunt rezultatul vlăstarului sădit și ferit pe vreme rea de către acești oameni minunați. Ei m-au încurajat în toate deciziile mele, au fost întotdeauna pilonul meu de sprijin și le mulțumesc pe această cale.

– Pentru ce ați ales pictura și nu muzica?

– Le iubesc pe amândouă deopotrivă, nu știu cum am putea să trăim fără ele, probabil, lumea ar fi mult prea tristă și goală. De copil mi-a plăcut să pictez, să desenez, fiind atrasă de culori – și astăzi mai păstrez câteva din acele “lucrări”, care îmi sunt foarte dragi. Am făcut însă o pauză de aproape 30 de ani, drumul vieții m-a dus către alte destinații, uitând de pictură (mare greșeală…). Dar, spre bucuria mea și cu ajutorul Bunului Dumnezeu, am redescoperit plăcerea de a așterne culori vii pe pânză într-o perioadă întunecată pentru întreaga lume, în pandemie, așa că, în sfârșit, m-am întors “acasă”, la pictură. A fost ca un foc ce mocnea încet în suflet, care s-a întețit și a ieșit la suprafață acum, la această vârstă. Mă simt atât de norocoasă că pot picta, că mă pot bucura de ceea ce realizez și că bucur și pe alții, de aceea spun că Dumnezeu mă iubește și-i mulțumesc pentru acest dar, a venit ca un balsam în viața mea. Deși mă consider un pictor aflat la răsăritul creației sale artistice, pictura a devenit pentru mine un stil de viață, face parte din mine, este prezentă în fiecare zi în viața mea. Adesea mă gândesc că o zi fără a picta sau desena ceva este o zi pierdută, nefericită, absentă, fără culoare și viață. Ador să îmbin “lumea culorilor vopselelor” cu “lumea culorilor sonore”, așa că, în timp ce pictez, ascult muzica mea preferată, parcă așa alunecă mai ușor pensula pe pânză, armonizându-se perfect.

 

– Care sunt temele preferate? Natura statică, portretul, peisajul?

– Îmi plac toate în egală măsură, dar ador să pictez florile, să surprind frumusețea și delicatețea lor, punând umbrele și luminile acolo unde este nevoie, pentru a reda cât mai fidel realitatea. Dar, atunci când se întâmplă să simt mai puțin ofertant pentru bucuria mea interioară un anumit subiect, trec ușor la altul. De-a lungul timpului, am abordat aproape toate temele, de la pictură naivă până la cea abstractă, dorind să-mi perfecționez stilul. Subiectul unui tablou nu este legat atât de mult de o alegere expozitivă cât mai degrabă de una emoțională, scopul oricărei arte este aceea de a transmite trăiri, sentimente, prin urmare, împărțirea picturilor după tematică este una mai degrabă tehnică, legată de abilitățile practice ale fiecărui artist. Alegerea mea se bazează întodeauna pe emoția pe care mi-o transmite o idee sau imagine, pe care încerc să o reproduc într-o manieră proprie pe pânzele mele.

– Preferați lucrările de dimensiuni mai mari, mai mici?

– Prefer să lucrez tablouri de dimensiuni mai mici, spațiul de lucru de care beneficiez nu este întodeauna unul generos, dar mi-am satisfăcut și curiozitatea de a vedea cum mă descurc și pe o pânză mai mare, rezultatul fiind unul mulțumitor. Pe de altă parte, în pictură, perspectiva joacă un rol important, de aceea dimensiunile lucrării se ajustează în funcție de spațiul ulterior în care urmează a fi plasat tabloul. Din acest motiv, consider că lucrările de mari proporții se adresează în principal unei arhitecturi monumentale, sentimentele mele mă ghidează însă mai degrabă către o expresivitate intimistă, miniaturală pe alocuri.

– Ce ne puteți spune despre dumneavoastră, dincolo de dimensiunea artistică?

– Viața fiecăruia dintre noi este un bun prețios, nu privită doar dintr-o perspectivă hedonistă ci, dimpotrivă, una spirituală. Dimensiunea artistică, pe care ați menționat-o dvs, este doar una dintre fațetele de exprimare ale personalității individuale, una care completează armonios un suflet avid de cunoaștere, de frumos, de iubire. În interiorul meu regăsesc în fiecare zi un spirit tânăr, dornic să experimenteze și să descopere frumosul în tot ceea ce ne înconjoară, iar apoi să își împărtășească trăirile celorlalți oameni. Nu greșesc când afirm că partea artistică este una indisolubil legată de întreaga mea ființă, indiferent că mă scufund în lumea mirifică a unei cărți pe care o lecturez în clipele mele de liniște sau mă aflu pe cărările unui vârf de munte, în intimitatea naturii majestuoase. Viața mea interioară este descrisă cu acuratețe prin culorile și formele alese cu grijă pentru a exprima ceea ce ochii și sufletul meu a putut trăi.

 

– Unde vă vedeți peste 10 ani?

– Oh, greu de spus, sper să fiu sănătoasă în primul rând, să rămân același spirit tânăr, plin de viață, optimist, să pot picta, chiar până la adânci bătrâneți. De altfel, unde duce drumul meu peste această perioadă de timp are o relevanță mai mică decât povestea celor 10 ani ce vor fi fost trăiți, din plin, între timp.

– Vă mulțumim. La final, vă rugăm să transmiteți câteva cuvinte oamenilor care vă urmăresc în spațiul virtual și au remarcat picturile semnate de dumneavoastră.

– Le doresc multă sănătate și le mulțumesc pentru aprecieri, fără dumnealor nu aș fi putut progresa, fiecare cuvânt de încurajare m-a ajutat să cred în mine și să continui această frumoasă poveste. Pentru că iubesc atât de mult ceea ce fac, am creat pe Facebook un grup dedicat pictorilor începători, dorind să creștem împreună, să ne încurajăm și să ne ajutăm. Am legat multe prietenii frumoase, tot ceea ce se întâmplă acolo a contribuit mult la dezvoltarea mea artistică. Trebuie să spun că soțul și părinții mei sunt cei mai mari admiratori ai mei, le mulțumesc pentru sprijin și energia pe care mi-o insuflă! În încheiere aș dori să le reamintesc tuturor celor care citesc aceste rânduri să nu uite niciodată să își urmeze visurile, indiferent cât de îndepărtate sau fanteziste li se par. Bucuria și farmecul unei vieți trăite în acest mod, chiar dacă pe alocuri poate fi străbătută de nori negri, este neprețuită și oferă o mulțumire profundă!

Aici se termină dialogul nostru . Impresionant! Copleșitor. După ce ați fost vrăjiți de stilul interlocutoarei noastre, acum vă lăsăm preț de câteva minute, să fiți fermecați de picturile sale. Drum frumos printre tablouri de mare valoare!

GALERIE DE IMAGINI

Jos pălăria în fața acestui creator! Să lăsăm creația lui Dumnezeu să își arate incredibilele culori

Un suflet în grădină. Așteaptă pe cineva. Ori s-a despărțit de cineva. Nu are importanță prea mare povestea, semnificativă pentru noi este clipa magică surprinsă de pictor

Abia descoperite, abia culese, florile așteaptă cuminți să fie admirate. Să ne bucurăm deci!

În centrul atenției, explozia florală. Pe fundal casa cu poveștile de de viață, naștere, moarte. În stânga jos o semnătură pe care o cunoaștem deja: ,Monica 2021″. Deci una dintre cele mai recente lucrări.

Florile ne-au reușit. Să vedem acum cum ne descurcăm cu portretul? După cum vedeți, admirabil. Cu atât mai mult cu cât la dificultățile tradiționale ale redării chipului uman, aici avem una în plus. Cromatica specială a pielii în cazul unei negrese.

Pasiune! Pasiune dezlănțuită !

Petale înmiresmate. Le simțiți ?

Orașul se pregătește de o nouă noapte. Spiritul citadin a fost surpins cu exactitate. Ca să rimeze!

Pictorița noastră…

Fără cuvinte acum! Doar uimire și admirație!

O nouă dovadă a talentului evident, cultivat cu atenție. Bine îndrumat.

Reverie în briza mării

Marină de nota 11. De fapt este un vas cu care pictorița noastră merge spre noi etape în drumul firesc către notorietate. Drum bun!

Cu admirație mereu crescândă, pentru un om cu o meserie specială – promovează dreptatea. Cu o ce mai frumoasă pasiune – promovarea armoniei. Semnez deci mai jos pentru conformitate,

 

Aristotel Bunescu